Quand l’histoire d’amour est écrite par Dieu

Dina & Christophe

Dina - As putea sta ore intregi sa va vorbesc despre povestea noastra de dragoste pentru ca fata in fata ati vedea entuziasmul meu si toata bucuria care ma inconjoara. Nu m-am gandit niciodata ca o sa stau intr-o zi cu sotul meu, si o sa scriem despre noi, despre sentimentele de-a lungul povestii noastre…

Christophe - Din punctul meu de vedere, ca din punctul de vedere a oricarui baiat, povestea noastra e simpla, am intalnit o fata, a devenit o prietena apropiata, ne-am indragostit si am cerut-o in casatorie. Intotdeauna am fost o persoana simpla, inchisa, chiar si timid cand vine vorba de relatii. Nu am vorbit niciodata despre sentimentele mele si nici despre iubire. Nu am gasit o fata care sa ma completeze, si lucrul acesta era ok pentru mine, nu aveam nevoie sa ies din lumea mea, sa organizez o intalnire cu o fata, sa ma ingrijesc de o relatie…

Dina - Pentru mine ca si femeie, povestea noastra e un film complex, multe lucruri s-ar fi putut intampla alftel si intr-o clipa povestea noastra nu mai era posibila. Pot sa confirm astazi ca povestea noastra, a fost condusa de Dumnezeu. Am calatorit 1600 km, sa merg la o biserica penticostala desi eu eram baptista, sa intalnesc multe persoane dragi mie, si dupa 4 ani de distanta, sa incerc sa cunosc cea mai retrasa persoana din biserica asta de 200 de persoane. Imi parea un baiat interesant: cand nu era ocupat, citea. Ma intrebam : oare doar atat e de cunoscut la el ?

Christophe - Cum am ajuns sa fim intr-o relatie? E buna intrebarea ! Daca nu era ea,mai curajoasa decat mine, atunci caracterul meu ar fi suferit schimbari pentru ca eram nevoit sa ies din sfera timidului... Ea era o fata vorbareata si foarte energica, ma tinea cateodata ore intregi si imi povestea, imi punea intrebari sa ma faca sa vorbesc, de exemplu : tu imi spui un lucru despre tine pe care eu nu il stiu, si eu iti spun unul despre mine (pe asta am auzit-o de 1000 de ori). Parca era decisa sa cunoasca tot despre mine, sa ma scoata din lumea mea.

Dina - Parca ne-am facut un obicei pe durata prieteniei noastre, sa ne jucam unul cu altul sa ne facem farse de fiecare daca cand ne vedeam. Am inceput sa cream vocabularul nostru particular.

Christophe - De la un moment dat, e adevarat ca nu o mai consideram un strain in lumea mea, ci o consideram un « complice » in lumea pe care am creat-o impreuna. Am inceput sa observ ca de fiecare data cand mergea in Romania, eram trist, posomorat, parca imi lipsea ceva. Intradevar imi lipsea privirea ei plina de fericire, zambareata non-stop.

Dina - Nu mi-a luat mult timp sa imi dau seama ca relatia noastra devenea din ce in ce mai intensa, si ca sentimentul de prietenie a devenit unul de iubire in inima mea. M-am gandit sa-i vorbesc despre asta, dar cum ? Vorbeam despre orice dar nu despre sentimente. Prietenia noastra a inceput sa devina confuza, nu mai eram nici prieteni dar nu eram nici intr-o relatie.

Christophe - Nici eu nu stiam cum sa-i vorbesc despre ce se intampla in inima mea, despre dorul de ea cand era plecata, despre dragostea pe care o aveam pentru ea. Incercand sa ma faca sa vorbesc, tot ea e cea care intr-un sfarsit m-a provocat sa o intreb (printr-un mesaj) daca are sentimente pentru mine. Mi-a raspuns ca sunt pe calea buna.

Dina - Foarte greu mi-a fost sa conduc discutia, prin mesaje, pana sa ajung la subiectul sentimentelor… Dar am reusit !! Dupa ce i-am spus ca nu a inteleg gresit si ca e pe calea buna, am programat sa vorbim ziua urmatoarea despre subiect. Am iesit in parc sa vorbim a doua zi, si mi-a povestit foarte multe lucruri, dar nimic despre sentimente. Da, iar cu sentimentele ! Asa ca i-am spus : acum schimbam subiectul si vorbim despre noi, ce se intampla intre noi.

Christophe - Tacere complecta. Cum sa-i spus ca o iubesc ? Nu am folosit niciodata cuvintele astea : Te iubesc. I-am cerut sa inceapa ea.

Dina - Ca intotdeauna, ca si cu orice subiect din viata mea, nu am avut nici o problema sa-i vorbesc despre sentimentele mele chiar daca in momentul acela eram destul de emotionata

Christophe - Nu am vrut sa creada ca nu o iubesc, sau ca nu vreau sa am o relatie cu ea. Dar nici nu puteam sa vorbesc despre iubire. Asa ca i-am facut o lista de toate lucrurile care imi plac la ea si i-am spus ca as dori foarte mult sa ne apropriem si sa ne cunoastem mai bine. In mintea mea, stiam déjà ca ea va fi sotia mea.

Dina - Era stresat de numa ! Dar il intelegeam, si mi se parea chiar dragut felul in care incerca sa evite cuvantul « amour ». Asa a inceput relatia noastra

Christophe - Zi de zi, vedeam cat de multe am de invat in ceea ce priveste o relatie. Dar vedeam si cum ea ma completa in toate privintele. Eu uit, ea isi aduce aminte de toate detaliile ; eu tac, ea vorbeste ; eu linistit, ea o bomba de energie; eu as sta numai in casa, ea sa iesim ! sa iesim ! sa iesim !

Dina - Ca si toate cuplurile, am avut incercarile noastre, care ne-au construit si din care am invatat.

Christophe - Imi era bine asa cum eram : intr-o relatie cu o femeie inteligenta, care ma iubea si imi transforma zilele inorate in zile insorite. Dar stiam ca pentru ea, sa ramanem la stadiul «relatie » nu era o solutie de lunga durata.

Dina - Era o seara de vineri, cand in timpul unei discutii l-am intrebat ce vrea sa faca mai departe ? In viata lui

Christophe - Cand am auzit intrebarea « ce vrei sa faci mai departe » in mintea mea, m-am gandit : intradevar, ce e de facut mai departe ? Aveam un apartament, un loc de munca, o iubita. Ce imi lipsea ?? I-am raspuns : Vreau sa fii sotia 

Dina - Da, la inceput m-am gandit ca e o gluma. Nu era ! Era chiar foarte serios! mi-a si facut un inel din hartie pana ce mi-a cumparat unul mai rezistibil. Intotdeauna mi-am imaginat ca cererea mea in casatorie va fi organizata la malul marii, cu un fotograf care se ascunde pe undeva si face poze. Dar nu ! cererea lui a fost in cea mai mare simplicitate, lucru care mi-a atins inima

Christophe - Nu credeam ca as putea avea mai multa bucurie decat toata bucuria pe care mi-o aducea in fiecare zi, dar cand EA mi-a spus DA, inima mea a fost inundata de bucurie. Asa am inceput sa organizam o nunta de neuitat.

Dina & Christophe - Ioana si Sorin, banuim c​a alte persoane v-au spus déjà lucrul acesta : Lucrarea voastra e o binecuvantare. Cu darul pe care il aveti, voi imortalizati toata dragostea unui cuplu intr-o singura imagine minuntata. Si pe datile de 11 si 25 iunie 2016 ati imortalizat povestea noastra de mai sus. Va multumim din inima pentru lucrarea care a-ti facut-o in pentru noi si  pentru cele mai importante zile din viata noastra ! Multumim ca ne-ati fost alaturi,  multumim pentru rabdare si pentru toate fotografiile minuntate : magnifiques cum spune notre cher Christophe! Sunteti AWESOME !!! 

        Va iubim si va dorim o casnicie binecuvantata!